Secretul Adrianei

ED4-cop-W200

de Eugenia Dumitreasa

STOC EPUIZAT

Eugenia Dumitreasa a debutat literar cu un roman despre relaţiile interumane din România comunistă a anilor ’59 – ’89, (“Viaţa este, totuşi, frumoasă…”), continuând cu o lucrare de specialitate Multi-Level Marketing, (“Jurnal MLM – De ce am ales Network Marketing”), fiind o întreprinzătoare independentă în domeniul acstui tip de afaceri. În această nouă carte, autoarea este martora confesiunilor unei prietene, care a avut parte de momente foarte grele în viaţă, începând chiar de la o vârstă fragedă şi care a ales să-şi deschidă sufletul în faţa ei, dându-i posibilitatea ca sufletul să-i fie citit, descifrat pas cu pas, filă cu filă, întâmplare cu întâmplare.

Nu ! Acesta nu este un roman în care oamenii să-şi scalde privirea în iubire, frumuseţe, speranţă şi mândrie! Este o carte despre o lume a prejudecăţilor, cu efecte mai mult sau mai puţin dezastruoase, în care se observă că, pe zi ce trece, oamenii sunt tot mai concentraţi pe problemele lor şi uită că viaţa este făcută pentru a fi trăită frumos.

Cartea Eugeniei Dumitreasa este un roman ciudat, plasat în mediul intelectual contemporan, parţial de dragoste, parţial moralizator, parţial povestea unei obsesii. Este povestea unui viol neobişnuit, care durează în timp, incredibil de mult, din cauza condiţiilor sociale şi întunecate oferite de societatea comunistă, iar suferinţa prin care trece Adriana – eroina cărţii – se transformă într-o luptă morbidă în care ea, ca victimă, visează să devină călău.

Axată pe studiul mentalităţilor zilelor noastre, autoarea realizează o meditaţie necruţătoare asupra meschinăriei vieţii şi capcanelor sexului, dezvăluind practicile inacceptabile de speculare a nevoii femeilor de tandreţe şi înţelegere, prin implicarea lor în situaţii umilitoare şi sordide.

Eroina încearcă să descrie îndoielile şi dezamăgirile de care a avut parte, chiar de la cea mai fragedă vârstă, când, nu de puţine ori, a vrut să renunţe la viaţă. Destăinuindu-se autoarei, Adriana trece printr-un proces de conştiinţă şi ajunge la concluzia că este bine să spună lumii aceste lucruri, pentru a arăta că poţi trece peste orice şi nu trebuie să te descurajezi.

Pentru ea, este foarte important ca aceste confesiuni, care au dus la eliberarea ei de trecutul întunecat, să inspire oamenii, pentru a reuşi, la rândul lor, această performanţă.

Din acest punct de vedere şi nu numai, romanul este o pledoarie pentru optimism, pentru puterea de-a înceta să mai fii bântuit de trecut şi pentru a începe, în momentul în care ai realizat acest lucru, o nouă viaţă. De asemenea, din observaţiile finale la care ajunge eroina, se observă eliberarea ei de sub povara amintirilor amare şi curajul de-a trăi numai în prezent , de-a deveni cine este şi de-a privi doar înainte. Acesta este un reflex al unei morale care proclamă victoria omului eliberat de trecut.

Amintindu-şi de ceea ce spunea Chris Simion, că “viaţa este acolo unde te regăseşti, momentul în care simţi că-ţi aparţine clipa … ” eroina se adresează femeilor din România şi din Grecia – ţara unde locuieşte în prezent – şi de ce nu, chiar bărbaţilor, să-şi construiască amintirile pe baza satisfacţiilor şi-a realizărilor din prezent, să-şi schimbe modul de-a privi viaţa, să-şi urmeze visurile şi să fie fericite, căci în ultimă instanţă, fiecare este responsabil pentru fericirea lui.

Într-o lume din secolul vitezei, în care ne iubim ca la curse, facem dragoste între două lucrări de birou, spunem “te iubesc” numai la telefon şi ne creştem copiii numai în week-end, mesajul romanului de faţă este unul simplu şi uşor de reţinut : fără dragoste şi fără visuri nu poate exista nici o legătură şi nici un viitor.

Corina

25 iulie 2008

  • Anul aparitiei: 2009
  • ISBN: 978-973-7768-49-0
  • Cod intern: ED4
  • Format: 14×20 cm, broșat
  • Numar pagini: 128