„....La orizont începe să apară soarele, ca o dungă de foc. Treptat,
din adâncimea mării se ridică maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a
se despărţi de linia infinitului, care uneşte cerul cu marea, cercul de
foc are forma unui glob de sticlă incandescentă, aşezat peste o lampă de
noapte.
Îl văd cum se desparte cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre
nesfârşirea cerului. Luna palidă, se pierde deasupra oraşului şi este gata
să se înfigă în vârful releului de la poştă.
Privesc, mut de admiraţie, spectacolul măreţ al răsăritului de soare şi nu
contenesc a mulţumi vieţii că am ocazia să-l văd încăodată, deşi l-am mai
văzut de multe ori. În urechi îmi răsună acordurile lui 'O sole mio' şi
parcă îl văd pe marele Pavarotti ridicând braţele spre cer, în timp ce
cântă, cinstind lumina pe care soarele o oferă pământenilor....”
(fragment din carte)
"Cu
eleganţă şi destulă stăpânire pe uneltele prozei, Virgil Stan dăruie
cititorului prima sa carte, intitulată sugestiv
'Iubirile
unui pescar - Povestiri pescăreşti şi de viaţă'
Lectura capitolelor despre
dragoste este inedită şi autorul încearcă să ne descrie lupta sa cu
destinul implacabil, care îi demonstrează că în viaţa oricui se întâmplă
ca oamenii să vină şi să plece şi trebuie să-l accepte aşa cum este, dar
luptând pentru el, pentru că nu contează cât trăieşti, important este să
trăieşti o clipă pentru care merită să mori.
Virgil Stan oferă astfel cititorului savoarea unor clipe veridice din
viaţa sa de pescar amator şi de îndrăgostit incurabil, căci atunci când
iubeşti pe cineva şi îl pierzi, îl cauţi mereu...
Cartea este scrisă
într-un ritm alert, cu nerv şi vitalitate, dar şi cu lirism, cu multe
expuneri scurte, fără înflorituri sau figuri de stil sofisticate, ceea
ce va determina cititorul să întoarcă pagina, tot mai interesat de
evoluţia acţiunii sau conflictului din fiecare capitol al cărţii, dar şi
al vieţii povestitorului." (extrase din prefaţa
cărţii)
- Gheorghe
Mocanu
- Membru al
Uniunii Scriitorilor din România
[sus]
