Epilog postmortem

Nihil sine Deo!   

Atunci când în lumea noastră pământeană rămânem cu amintirea unei fiinţe plecate pe cealaltă lume, imaginea ei se estompează din ce în ce mai mult, rămânând în mintea noastră ciudate conexiuni legate de anumite întâmplări cu persoana dispărută.

Avem apoi impresia că încă mai trăieşte, că este plecată într-o călătorie fără sfârşit sau că, pur şi simplu, locuieşte undeva la capătul lumii. Undeva, unde nu putem ajunge!

Ceea ce rămâne este doar un vis, o imagine, o impresie sau o simplă adiere de vânt. Ceea ce ne apasă este dorinţa de a-i vorbi, de a-i cere sfatul sau numai de a asculta şi a vedea aievea fiinţa trecută în nefiinţă.

Viaţa e ca o jucărie, dar o jucărie care se strică şi nu se mai poate repara! Iar după viaţă e pustiu, linişte, ţărână şi uitare ...

Cu toţii ne vom duce, unii mai devreme, alţii mai târziu. Pentru fiecare din noi ceasul vieţii se va opri cândva. Doar bunul Dumnezeu ştie când vom pleca din viaţa asta şi când vom intra, după faptă şi răsplată, în viaţa de apoi!

Să ne rugăm şi să nu-i uităm pe cei dragi!

Cu adâncă durere în suflet pentru cei dragi şi apropiaţi, dispăruţi în neant şi veşnicie,

DMD

Cluj

O epistolă de la Gabriel García Márquez (dedicată celor rămaşi îndoliaţi ...)

"Dacă pentru o clipă, Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o marionetă de cârpă şi mi-ar oferi o bucăţică de viaţă, fără îndoială că n-aş spune tot ce gândesc, dar m-aş gândi la tot ce spun.

Aş aprecia valoarea lucrurilor, dar nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu adevărat.

Aş dormi mai puţin şi n-aş mai visa deloc, căci pentru fiecare minut când închidem ochii, pierdem 60 de secunde de lumină.

Aş merge, când ceilalţi se opresc, m-aş trezi, când ceilalţi dorm, aş asculta când ceilalţi vorbesc şi cât m-aş bucura de o îngheţată de ciocolată bună!

Aş trăi îndrăgostit de dragoste ...

Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca mai modest şi aş cădea în genunchi în faţa soarelui, lăsând la vederea tuturor, nu numai corpul, dar şi sufletul meu.

Dumnezeule, dacă aş avea o inima, mi-aş scrie ura pe o bucată de gheaţă şi aş aştepta primele raze de soare să o topească.

Cu un vis de Van Gogh aş picta pe stele un poem de Benedetti şi i-aş oferi lunii un cântec de Serrat.

Aş uda trandafirii cu lacrimile mele, pentu a simţi durerea spinilor şi sărutul roşu al petalelor.

Dumnezeule, dacă aş avea o bucăţică de viaţă....n-aş lăsa să treacă nici-o zi fără să le spun celor pe care îi iubesc, cât de mult îi iubesc. Aş convinge pe fiecare bărbat şi pe fiecare femeie că ei sunt preferaţii mei şi aş trăi ca un îndrăgostit de dragoste.

Aş demonstra oamenilor cât se inseală, crezând că incetează să se îndragostească, atunci când îmbătrânesc, neştiind că îmbătrânesc, atunci când nu se mai îndragostesc.

I-aş da aripi unui copil, dar l-aş lăsa să înveţe singur să zboare. Pe bătrâni i-as invăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea ...

Am învăţat atât de multe de la voi, oamenilor! Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să ştie că adevărata fericire constă în felul în care escaladezi muntele.

Am învăţat că, atunci când nou-nascutul strânge în pumnul lui mic, pentru prima oară, degetul tatalui, îl cucereşte pentru totdeauna.

Am învăţat că un om nu are dreptul să-l privească pe un altul de sus, decât atunci când se apleacă pentru a-l ajuta să se ridice.

E adevărat că multe am învăţat de la voi, dar nu-mi vor folosi prea mult, deoarece, când mă vor pune în acea cutie, vai, voi fi mort ....

Spune întotdeauna ce simţi şi fă ce gândeşti.

Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să mă lase să fiu păzitorul sufletului tău.

Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi, să-ţi dau mai multe.

Dacă aş şti că ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare cuvânt al tău, pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată,  până la infinit.

Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, ţi-aş spune "te iubesc" şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.

Întotdeauna există ziua de mâine şi viaţa ne dă, de fiecare dată, altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar dacă greşesc şi ziua de azi este tot ce ne rămane, mi-ar face plăcere să-ţi spun că te iubesc, că niciodata nu te voi uita.

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi, când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, căci dacă ziua de mâine nu va veni niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut, că ai fost prea ocupat sau prea ocupată ca să-i indeplineşti o ultima dorinţă.

Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, fă-ţi timp să le spui: "imi pare rău", "iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.

Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea de-a le exprima. Demonstrează-le prietenilor tăi, cât de importanţi sunt ei pentru tine."