Vă rugăm să ne scrieţi opinia dvs. despre site-ul nostru, despre Editura
Digital Data, precum şi despre produsele şi serviciile oferite, prin completarea
formularului MESAJ de mai jos.
Folosirea corectă a limbii române şi a ortografiei în
limba română.
Odată cu Revoluţia din Decembrie 1989, Academia Română
a hotărât revenirea la ortografia corectă în limba română, dinainte de februarie
1953, în anumite limite.
Impusă de "tătucu sovietic", ortografia de
sorginte latină a fost abandonată, impunându-se unele simplificări şi, mai ales,
apropieri de limbile slavone, pentru a demonstra că limba română ar avea origini slave.
O eroare academică demnă de laşitatea "personajelor" care populau conducerea
ţării la Bucureşti, marcate de o obedienţă stupidă faţă de idologia stalinistă.
În mod special, eliminarea literei "â"
din mijlocul cuvintelor şi înlocuirea cu litera "î"
a reprezentat forţarea genezei cuvintelor pentru a demonstra originea dintr-o limbă
slavonă veche. În mod asemănător, prin înlocuirea formei verbale "sunt" cu "sînt"
s-a dorit stingerea explicaţiilor lingvistice privitor la provenienţa latină a limbii
române.
Prin revenirea la ortografia corectă, Academia Româna a
redat fondului lingvistic român identitatea sa seculară. Utilizarea literei "â" în mijlocul cuvintelor şi a
formei "sunt" au devenit norme
ortografice impuse de Academia Română. Obişnuinţa scrierii corecte s-a instalat
încet, dar sigur aproape în toate domeniile de activitate, în primul rând în şcoli
şi mediu universitar, fără prea multe dificultăţi.
Acte ale
Academiei RomâneAnul 1991
H.A.R./19 decembrie 1991 -
M. Of. 21 - 18.II.1992
privind unele masuri tranzitorii referitoare la ortografia limbii române
Anul 1993
HOTARAREA ADUNARII
GENERALE/19 februarie 1993 - M. Of. 51 - 8. II.1993
privind revenirea la "â" si "sunt" in grafia limbii române
HOTARAREA PREZIDIULUI/10
martie 1993 - M. Of. 59 - 22.III.1993
privind modul de aplicare a hotarârii de revenire la "â" si "sunt"
in grafia limbii române
Anul 2001
Legea nr. 752/2001
- drepturile şi obligaţiile Academiei Române.
Ma intrebam intr-un
articol de acum cativa ani ce rost mai are sa predai limba si literatura
romana in scoli.
Cum pomul se cunoaste dupa roade,
spuneam, e limpede ca toate vrajelile noastre cu "Miorita" si Eminescu, si
Sadoveanu, propozitiile subiective, predicative sau incidentale sunt timp
pierdut de pomana. Mai bine-am lasa-o balta cu materia asta, si cu scoala in
general. Mai bine s-ar face adolescentii ucenici, ca pe vremuri, decat sa
mai piarda vremea prin scoli.
La ce-a folosit educatia natiei
asteia, cand vedem ca jumatate de milion de oameni care-au citit
"Luceafarul" si, unii, chiar "Joc secund" au putut pierde ore-n sir
uitandu-se la nasterea in direct a Monicai Columbeanu, de parca ea urma sa-l
nasca pe insusi Mantuitorul, Doamne iarta-ma, si prin asta spargand toate
recordurile de audienta? La ce foloseste audienta, daca ea se face pe
socoteala unor insi ca Becali sau ca Columbenii (cacofonia e aici nu doar
intentionata, ci de-a dreptul inevitabila)? Nu la tampirea unui popor
intreg? Nu la impunerea unor modele de oameni care ne tin la marginea lumii
civilizate?
La ce folosesc orele de limba si
literatura romana cand tinerii nu mai citesc nimic? Cand ideea de cultura,
de stiinta, de arte a ajuns marginala si demodata, cand toti stiu numele
celei mai jalnice "vedete" care-si fataie fundul la emisiunile de
divertisment, dar n-a auzit nimeni de cel mai mare matematician, fizician,
filozof sau poet roman de azi? Nu vi se pare o lume pe dos? O inversare a
tot ce invatam in scoala? O schizofrenie ce opune educatia si realitatea? De
ce mai invatam? De ce mai ducem mai departe, ca pe o limba rituala moarta,
numele lui Eminescu, Caragiale, Creanga, Rebreanu? Ca sa ajungem sa ne uitam
masiv, un popor intreg, in fundul Monicai Columbeanu, care naste in direct?
I-am chinuit eu insumi pe
elevi, timp de zece ani (ca sa nu mai vorbesc de lucrul cu studentii, inca
saptesprezece) cu pronumele relative, cu acordurile, cu virgulele, cu
regulile ortografice. Acum ma-ntreb de ce. Lumea vorbeste tot cum a invatat
ea, ala-n dala. Si ce sa te mai miri, cand primul-ministru insusi, intr-un
bilet adresat presedintelui, ii scrie de parc-ar fi repetentul clasei,
intr-o limba romaneasca imposibila: "Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet
despre subiect?". Ce-nseamna fraza asta? Nimic, e un nonsens. Nu se poate
scoate nimic, nici pro-Basescu, nici pro-Tariceanu de-aici. E doar o
exprimare cu picioarele a celui care, dincolo de pacatul ca e omul lui
Patriciu pana-n varful unghiilor, ne mai si chinuie urechile, de ani de
zile, cu exprimari de tipul: "Omul care l-am vazut"... Discursul sau din
noaptea de Anul Nou a fost o balmajeala de cuvinte fara nic un fel de
continut real. Crezusem ca Nastase e marele maestru in arta de a nu spune
nimic in cat mai multe cuvinte. Uite ca Tariceanu pare sa-l intreaca.
Veti spune: treaba unui
prim-ministru nu e sa respecte ortografia, ci sa-si vada de ministerele lui.
Uite, Vanghelie, cat e el de simplut, face treaba la primarie. Uite, cei 300
din topul "Capitalului" nu s-au omorat nici ei cu scoala, si ce bine-au
ajuns, pe cand belferimea si doctorimea, cu toate diplomele lor, dau din
colt in colt.
Eu cred insa ca un analfabet (la
propriu, sau doar politic, cultural, stiintific etc.) nu poate face nicaieri
treaba. Ca un popor de "simpluti" smecheri, care stiu sa-nvarta o suveica a
bancilor si sa cumpere echipe de fotbal, fara habar de ce-nseamna o
comunitate, binele public, valorile reale, nu face decat sa-si fure caciula
la nesfarsit.
Sa-nchidem naibii portile scolii
si sa deschidem in loc scoala smecheriei, a ticalosiei si-a tembelismului
national. Ar fi mai adecvata realitatii. "
18 iulie 2005:
Apelul lansat de Academia Română în legatură cu folosirea
corectă a literelor "â" şi "î"
* Constatand ca, de peste un deceniu, in
problema lui "a sau a contra i din i", in scrisul romanesc persista coexistenta
a doua sisteme ortografice;
* Considerand ca aceasta situatie, cu
totul izolata in lumea moderna, risca sa fie considerata o lipsa de maturitate
si de intelepciune a culturii noastre;
* Avand convingerea ca, in momentul de
fata, ratiunile extralingvistice ale uneia sau alteia dintre cele doua optiuni
s-au estompat considerabil;
* Tinand seama de faptul ca a din "a"
fost adoptat de invatamantul romanesc de toate gradele;
* Salutand acceptarea ei de catre tot mai
multe persoane si institutii, constiente ca o dubla ortografie este dovada de
neseriozitate intr-o cultura nationala;
* Observand ca laxismul in acest domeniu
- in care nu pot exista masuri coercitive - risca sa agraveze, mai ales la
generatia tanara, tendinta nerespectarii oricaror norme, nu numai a celor
lingvistice, pe care le deplangem cu totii;
* Avand in vedere ca pretutindeni in
lumea civilizata, codificarea prin norme ortografice, de catre personalitatile
reunite in societati savante, reprezinta o simpla conventie, insa cu caracter
social, oficial si prescriptiv, care contribuie la realizarea unei limbi
literare unitare;
* Academia Romana, in virtutea
drepturilor si obligatiilor sale stabilite prin Legea nr. 752/2001 face un apel
catre toate institutiile din Romania si catre toti reprezentantii culturii
romanesti in favoarea respectarii, in toate productiile cu caracter public, a
normelor de scriere cu a din a si, respectiv i din i si cu sunt in conditiile
stabilite prin normele academice actuale.
Remarcăm totuşi în ultima perioadă, la 14 ani de la
Revoluţie, folosirea cu încăpăţânare a ortografiei "staliniste", atât în
presa scrisă, cât şi în publicaţiile unor edituri, lucru aproape inexplicabil, dar
care face parte din realitatea tranziţiei fără sfârşit din România.
Dintre ziarele şi editurile care utilizează încă
ortografia stalinistă, cu efecte extrem de nocive asupra emdiului educativ a tinerei
generaţii, amintim:
Evenimentul zilei, PRO TV Magazin, Editura
Curtea Veche, Editura Humanitas,Editura Univers,
etc.
Recomandarea noastră este de a
boicota citirea publicaţiilor provenite din mediile de mai sus, până la încadrarea lor
în normele corecte ortografice!
Aşteptăm replica dvs. la acest punct de vedere şi
propunerile pentru măsurile care ar trebui luate pentru respectarea normelor ortografice
ale Academiei Române la adresa cluj@digitaldata.ro
Extras din pagina "O
umbră a trecutului pe România anului 2001":
De ce mă ocup eu, matematician, evident
nespecialist în filologie, acum în anul 2001, de problema ortografiei Limbii Române?
Voi explica. Trăind ca matur teribilii ani cincizeci, am fost total de acord cu
hotărârea Academiei Române din anul 1993, aparţinând prin aceasta primei tabere. În
consecinţă, când cumpăr o carte mă uit să văd cu ce reguli ortografice a fost
scrisă. Nu prea doresc să citesc o carte, care să-mi aducă aminte aproape la fiecare
rând, că am trăit anii cincizeci, că am aplaudat
atunci ore în şir, că am luat parte la manifestaţii politice total antidemocratice,
că atunci când identitatea naţională a poporului meu era ameninţată nu am protestat,
că de fapt, pentru a-mi apăra liniştea şi viaţa, am fost adesea un laş. Evident, nu doresc să cumpăr şi în general
nu cumpăr o asemenea carte. Dar … am fost înşelat. Am cumpărat, la preţ de 200.000
lei (o sumă imensă pentru un pensionar!) o carte ce doream mult să o am în biblioteca
mea. O carte tipărită cu sprijinul Ministerului
Culturii, de către Fundaţia Culturală Română, la Editura Univers. Este vorba de
cartea lui Vasili Grossman, “Viaţă şi destin”. Ajuns acasă am constatat cu
stupoare, că pe bani de la buget, deci şi pe banii mei, sub egida unor importante foruri
de stat, a fost tipărită o carte în care legile ţării sunt nesocotite. De necaz …
am scris rândurile de faţă.
